| |
Poezii de ionut
1.
*
OCHII MAMEI
CA O APA DE IZVOR
LIMPEDE CURATA
E LUMINA OCHILOR
CARE MI-A FOST DATA
CAND ADORM EI MA VEGHEAZA
CAND MA SCOL EI MA PRIVESC
SUNT FACUTI PARCA ANUME
IN EI SA MA OGLIDESC
SUS PE CER SUNT MULTE STELE
PE PAMANT SUNT FLORICELE
DAR NICI UNA DINTRE ELE
NU-S CA OCHII MAMEI MELE.
UDROIUI IONUT CLASA A7A ID: UDROIUI
Poezii de Banel
2.
*
Testament
Nu-ti voi lasa drept bunuri, dupa moarte,
Decat un nume adunat pe o carte,
In seara razvratita care vine
De la strabunii mei pana la tine,
Prin rapi si gropi adanci
Suite de batranii mei pe branci
Si care, tanar, sa le urci te-asteapta
Cartea mea-i, fiule, o treapta.
Aseaz-o cu credinta capatai.
Ea e hrisovul vostru cel dintai.
Al robilor cu saricile, pline
De osemintele varsate-n mine.
Ca sa schimba m, acum, intaia oara
Sapa-n condei si brazda-n calimara
Batranii au adunat, printre plavani,
Sudoarea muncii sutelor de ani.
Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite
Eu am ivit cuvinte potrivite
Si leaga ne urmasilor sta pani.
Si, framantate mii de saptamani
Le-am prefacut in versuri si-n icoane,
Facui din zdrente muguri si coroane.
Veninul strans l-am preschimbat in miere,
La sand intreaga dulcea lui putere
Am luat ocara, si torcand usure
Am pus-o cand sa-mbie, cand sa-njure.
Am luat cenusa mort ilor din vatra
Si am facut-o Dumnezeu de piatra ,
Hotar inalt, cu doua lumi pe poale,
Pazind in piscul datoriei tale.
Durerea noastra surda si amara
O gramadii pe-o singura vioara,
Pe care ascultand-o a jucat
Sta panul, ca un tap injunghiat.
Din bube, mucegaiuri si noroi
Iscat-am frumuseti si preturi noi.
Biciul rabdat se-ntoarce in cuvinte
Si izbaveste-ncet pedesitor
Odrasla vie-a crimei tuturor.
E-ndreptatirea ramurei obscure
Iesita la lumina din pa dure
Si dand in varf, ca un ciorchin de negi
Rodul durerii de vecii intregi.
Intinsa lenesa pe canapea,
Domnita sufera in cartea mea.
Slova de foc si slova faurita
Impa rechiate-n carte se ma rita,
Ca fierul cald imbratisat in cleste.
Robul a scris-o, Domnul o citeste,
Far-a cunoaste ca -n adancul ei
Zace mania bunilor mei.
Poezii de Tudor
3.
*
De-abia plecasesi
De-abia plecasesi. Te-am rugat sa pleci.
Te urmaream de-a lungul molatecii poteci,
Pan-ai pierit, la capat, prin trifoi.
Nu te-ai uitat o data inapoi!
Dar ce-i un semn din umbra-n departare?
Voiam sa pleci, voiam si sa ra mai.
Ai ascultat de gandul ce-l dintai.
Nu te oprise gandul fa ra glas.
De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi ramas?
Ti-as fi facut un semn, dupa plecare,
Ion Ion
In beciul cu mortii, Ion e frumos.
Intins gol pe piatra, c-un fraged suras.
Trei nopti sobolanii l-au ros
Cand cioclu-l ridica-n spinare
Ion parc-ar fi de pa mant.
De-l pui poate sta in picioare
Dar bratul e moale si frant.
In ochii-i deschisi, o lumina,
A satului unde-i nascut,
A campului unde iezii-a pascut,
A incremenit acolo stra ina.
Departe de vatra si prins de boieri,
Departe de jalea mamuchii,
Pe trupu-i cu pete si peri
In carduri sunt morti si paduchii.
Poezii de Aurora
4.
*
Ceasul de-apoi
In cer,
Bate ora de bronz si de fier.
Intr-o stea
Batu ora de catifea.
Ora de pasla bate
In turla din cetate.
In ora de lana
Se-aude vremea ba trana
Ora de hartie.
Langa domnescul epitaf
Bate glasul orei de praf.
Aznoapte, sora ,
N-a mai batut nici-o ora.
Poezii de Daniel
5.
*
In frig si noroi
Trec hotii-n convoi, cate doi,
Cu lanturi taras de picioare,
Muncindu-se parca-n mocirli de sudoare.
Fiertura e gata.
E seara. E ploaie.
O lingura grea, cat lopata,
Da ciorba din doua hardaie.
Cativa au ucis,
Cativa ispasesc ori un furt, ori un vis.
Totuna-i ce faci:
Sau culci pe bogat i, sau scoli pe saraci.
Livizi ca strigoii si sui,
Strambati de la umeri, din sold si picior
In blidul fierbinte, cu aburi ga lbui.
Isi duc parca sangele lor.
Poezii de Clau
6.
*
Flori de mucegai
Le-am scris cu unghia pe tencuiala
Pe un parete de firida goala,
Pe intuneric, in singuratate,
Cu puterile neajutate
Nici de taurul, nici de leul, nici de vulturul
Care au lucrat imprejurul
Lui Luca, lui Marcu si lui Ioan.
Sunt stihuri fara an,
Stihuri de groapa ,
De sete de apa
Si de foame de scrum,
Stihurile de acum.
Cand mi s-a tocit unghia ingereasca
Am lasat-o sa creasca
Si nu mi-a crescut -
Sau nu o mai am cunoscut.
Era intuneric. Ploaia batea departe, afaraa.
Si ma durea mana ca o ghiara.
Neputincioasa sa se stranga
Si m-am silit sa scriu cu unghiile de la mana stanga .
| |
