| |
Poezii de Peltecu Catalina
1.
*
Eminescu, poet mare,
Scoala lumea in picioare
Si ne-ncanta sufletele,
Inscriind cuvintele,
In urma amintirilor.
Stihurile mandre dor,
Indragite de popor
Si-ascultate,cu mult drag,
Ce pe mine ma atrag.
Acesta este Eminescu,
Poetul meu preferat,
Cu sufletu curat,
Fara curat.
Poezii de Alexandra Manea
2.
*
Eminescu s-a nascut
La Ipotesti lumea l-a vazut
Familia-i de tarani
Dar mandrii cu toate ca n-aveau bani.
Si acum ca a crescut,
Poet, prozator si jurnalist s-a facut.
A colindat prin tari straine
Studiind mult mai bine.
Reintorcandu-se in tara,
Nu avea decat sa moara.
Boala care l-a cuprins,
La inima l-a atins.
Boala l-a terminat
Si la spital e internat.
La Viena e trimis,
Cu un gand bine aprins.
Ziua de 15 a venit,
Si poetul a murit.
Toti oamenii s-au adunat,
La cimitirul Bellu unde e ingropat.
Poezii de Mihai Eminescu
3.
*
Ce-ţi doresc eu ţie
Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Romanie,
Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?
Braţele nervoase, arma de tărie,
La trecutu-ţi mare, mare viitor!
Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,
Dacă fiii-ţi mandri aste le nutresc;
Căci răm?ne stanca, deşi moare valul,
Dulce Romanie, asta ţi-o doresc.
Vis de răzbunare negru ca mormantul
Spada ta de sange duşman fumegand,
Şi deasupra idrei fluture cu vantul
Visul tău de glorii falnic triumfand,
Spună lumii large steaguri tricoloare,
Spună ce-i poporul mare, romanesc,
Cand s-aprinde sacru candida-i valvoare,
Dulce Romanie, asta ţi-o doresc.
Ingerul iubirii, Ingerul de pace,
Pe altarul Vestei tainic surazand,
Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face,
Cand cu lampa-i zboară lumea luminand,
El pe sanu-ţi vergin incă să coboare,
Guste fericirea raiului ceresc,
Tu il strange-n braţe, tu ii fă altare,
Dulce Romanie, asta ţi-o doresc.
Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Rom?nie,
Tanără mireasă, mamă cu amor!
Fiii tăi trăiască numai in frăţie
Ca a nopţii stele, ca a zilei zori,
Viaţa in vecie, glorii, bucurie,
Arme cu tărie, suflet rom?nesc,
Vis de vitejie, fală şi m?ndrie,
Dulce Romanie, asta ţi-o doresc!
Poezii de Mihai Eminescu
4.
*
Cand insuşi glasul
Cand insuşi glasul gandurilor tace,
Mă-ngană cantul unei dulci evlavii,
Atunci te chem; chemarea-mi asculta-vei?
Din neguri reci plutind te vei desface?
Puterea nopţii bland insenina-vei
Cu ochii mari şi purtători de pace?
Resai din umbra vremilor incoace
Ca să te văd venind ... ca-n vis, aşa vii!
Cobori incet... aproape, mai aproape,
Te pleacă iar zambind peste-a mea faţă,
A ta iubire c'um suspin arat-o,
Cu geana ta m-antinge pe pleope
Să simt fiorii stringerii in braţe,
Pe veci perduto, vecinic adorato!
Poezii de Mihai Eminescu
5.
*
Cand amintirile
Cand amintirile-n trecut
incearcă să mă cheme,
Pe drumul lung şi cunoscut
Mai trec din vreme-n vreme.
Deasupra casei tale ies
Şi azi aceleaşi stele,
Ce-au luminat atat de des
induioşării mele.
Şi peste arbori răsfiraţi
Răsare blanda lună,
Ce ne găsea imbrăţişaţi
Şoptindu-ne-mpreună.
A noastre inimi işi jurau
Credinţă pe toţi vecii,
Cand pe cărări se scuturau
De floare liliecii.
Putut-au oare-atata dor
in noapte să se stangă,
Cand valurile de izvor
N-au incetat să plangă,
Cand luna trece prin stejari
Urmand mereu in cale-şi,
Cand ochii tăi, tot incă mari,
Se uită dulci şi galeşi?
Poezii de Mihai Eminescu
6.
*
Afară-i toamnă
Afară-i toamnă, frunza 'mprăştiată,
Iar vantul svarlă 'n geamuri grele picuri;
Şi tu citeşti scrisori din roase plicuri
Şi intr'un ceas gandeşti la viaţa toată.
Pierzandu-ţi timpul tău cu dulci nimicuri,
N'ai vrea ca nimeni 'n uşa ta să bată;
Dar şi mai bine-i, cand afară-i sloată,
Să stai visand la foc, de somn să picuri.
Şi eu astfel mă uit din jet de ganduri,
Visez la basmul vechiu al zanei Dochii,
In juru-mi ceaţa creşte randuri-randuri;
De odat'aud foşnirea unei rochii,
Un moale pas abia atins de scanduri...
Iar mani subţiri şi reci mi-acoper ochii.
| |
