| |
Poezii de Hirja Bogdan Marcel
209.
*
Flori ofilite.
Dumbrava-i albă,renaşterea a venit,
pădurea cāntă,copacii au īnverzit,
şi īn grădina mea azi florile au īnflorit,
dar tu,tu fericire,pe toate ai ofilit.
Au īnflorit castanii,lumina s-a ivit,
iar norii plini de viaţă,cerul l-au părăsit,
miroase iar a viaţă,totul a fost nimicit,
dar tu,tu o viaţă,florile ai ofilit.
Şi păsările cāntă,un cor măreţ imit,
o piesă din basmul ,de mama povestit,
iar vorbe zbor prin aer,se duc spre infinit,
şi duc la gānduri oarbe,ce florile-au ofilit.
Poezii de Hirja Bogdan Marcel
210.
*
Descoperă iubirea
Descoperă iubirea ce azi se naşte-n lume,
Pluteşte pe o raza,prin vise fără nume,
Pluteşte azi prin noapte,prin valea disperării,
Se duce-ncet,se duce,spre īnchisorile mării
Descoperă iubirea,auyi-o aşa cum cāntă,
Cum plină de splendoare prin viaţă se avāntă,
Cum plānge pentru tine,cu lacrimi fără viată,
Visānd ca nemurirea sa-i fie a ei speranţă.
Descoperă iubirea,asculto,īţi vorbeşte,
De inimi fără viaţă cu drag ea se-ngrijeşte,
Şi vrea să fie luna,te vrea pe tine noapte,
Să-ţi vindece amarul īnvins de atāte lupte.
Poezii de Hirja Bogdan Marcel
211.
*
Atāt de multe
Atāt de multe euri ambalate īn cutii frumoase
Atātea stadioane īn flăcări pentru un amărāt de gol
Atātea lupte-n lume pentru a fi seful tuturor măcar pentru o zi
Atāt de multe cadavre īntr-un cimitir plin peste limita sa
Atāta poluare doar pentru a arăta ca poţi fi şi tu rău
Atāţia mii de oameni pe o planetă care nu-i mai suportă
Atātea gānduri moarte īn minţile geniilor călători
Atātea biserici frumoase, dar goale īnăuntru lor
Atātea şcoli se-nalţă şi-n ele genii mor
Atātea mii de parcuri dispar īn lumea lor
Atātea sunt īn lume,dar toate,toate mor
Atāt de multe melodii frumoase cāntate de voci fără ecou
Atātea melodii proaste ce sunt pe placul tuturor
Atātea voci ce urlă pentru a face din tone om
Atātea lacrimi se nasc din inimi şi curg fără rost pe fata tuturor
Atātea stele-n ceruri,şi-n mare toate mor
Atātea inimi frānte de atāta chin şi dor
Atātea visuri deşarte ce se pierd fără a fi realizate
Atāt de multă iubire ce ascunde īn spatele ei numai răzbunare
Atātea păsări cānta,se cred privighetori,
Şi rāuri,zeci,chiar sute,se văd oceane mări,
Şi sute de războinici ce mor pentru adevăr,
Se duc īncet spre soare,rămān fără ecou, īn faţa, stelelor
.
Poezii de Hirja Bogdan Marcel
212.
*
Te caut
Te caut in vise, te caut prin noapte,
Te caut in vorbe si in soapte,
Te vad in stele, te aseman cu ele,
Si uit de toate grijile mele.
Doar tu ma ajuti, sa trec peste toate,
Calauza-mi esti spre vesnica dreptate.
In bratele-ti calde, ma porti pana la moarte,
Imi dai incredere sa merg mai departe.
Alinare-mi esti, in grea suferinta,
Raspuns tu imi dai la orice dorinta,
Imi descoperi prieteni, in orisicine,
Ma-ndemni pentru lume sa fac un pic de bine.
Pe aripa-ti calda, ma duci orisiunde,
Alaturi de tine peste tot pot patrunde.
Inot in mare, privesc spre soare,
Simtindu-ti iubirea ce-n paza ma are.
| |
