| |
Poezii de Mamica
109.
*
Pentru iertare...
Crezind ca scapa,
De flacara a tot ce a creat
Se-ascunde las,
Intrun capat rosu de chibrit
Uscat...
Si va arde aprins de a sa mana
Cu ascunzisul lui cu tot,
In fuga...
De propria-i impotenta
De a spune „nu mai pot”
Ea ramane,
Vorbind fara cuvinte
„Da... promit”,
Atat ii spune.
Fara sa stie ce incuvinteaza
Arunca la gunoi o lume
Patata de placere atunci,
Care acum mimeaza,
Involburata si cu spuma
A ambilor ambitie
Stinsa
Si postuma...
Si-n tot ce-i bun
El va gasi pieirea
Cu gandul la un rau trecut,
A sufletului sau
Golit...
Macar ca a putut sa-i spuna
C-o vrea de tot,
Acum ...cand a murit
Pasiunea spusa-n fapta
Ucisa,
De mintea lui debila
Si necoapta.
Iar ea va sta,
Cu palma propta la barbie
Privind in gol,
Rugandu-se sa nu apara
Din nou
Sa-i spuna verzi...uscate
Si sa doara,
Orice minut
Si-apoi sa strice,
A ei viata buna...
Luna dupa luna
Doar ca el sa se convinga
Ca-ntotdeauna ingerii ii canta
Numai lui...
In struna...
Iarta-l de vei putea,
Si crede ca n-a fost
Nimic din ce-ti imaginai,
Pacat,
Iubiri, dorinte fara rost.
A fost un pai...
In ochiul tau,
Si-o barna intr-al lui
Iar daca vei dori vreodata
Cinstit te rog ca sa ii spui:
Ca e scalamb la minte
Smintit...
Nebun…
Pentru ca renunta
Cu imbecila usurinta,
La tot ce-i fu odata dat
Un trup de vis... un suflet cald...
Si intreaga ta
Fiinta.
Poezii de Micaella
110.
*
Iubitei mele mame si bunici
Nu vreau sa plang , o …, maica noastra buna,
NU vreau sa plang , cind tu nu vei mai fi,
As vrea sa plang o ora , zi sau luna,
S-apoi , sa ma intorc l-ai mei copii.
Dar simt ca nu-i asa , si-o viata-ntreaga
Eu am sa plang , si-am sa regret nespus,
Caci ce-am avut , n-o sa mai am vreodata
Acel suras al tau si sfatul mereu spus.
Eu am sa plang, si-am sa te strig mereu
Iar sufletul meu se sfarma iara,
Durerea asta cruda , ma omoara
La fel , cind l-am pierdut pe tatal meu.
De as avea putere-asupra vietii
Eu langa noi te-as tine neincetat ,
Si ti-as da forta... , anii tineretii…
Sa fii alaturi mereu, cu un bun sfat.
Dar stiu ca nu-i asa , sfarsitul o sa apara,
Si ma-ngrozesc la acest gand , mereu
Si sorb in fiecare zi momentul,
Cu tine petrecut din timpul meu.
Poezii de Micaella
111.
*
Iubitului meu tata si bunic
Parintele meu scump si drag ,
Cu ochii tristi de –atata amaraciune
As vrea sa vii , sa imi apari in prag
Si sa-mi soptesti doar vorbe de iubire.
Statura ta severa , uneori,
Mi-apare in fata cind si cand, mereu…
Regret intr-una zilele acelea
Ca n-am stiut sa apreciem ce avem.
Din amintiri as scrie o carte-ntreaga
Vorbe , zicale , gesturi, tot ce faceai firesc…
Glumele tale frumoase, privirea cea trufasa
Si tandrul suras parintesc.
As da orice sa mai traiesc o clipa
Copilaria mea cu acel bunic
Povestile la sobele incinse
Si vraja raspandita chiar de el
Nu mi-a ramas decat o amintire
A anilor traiti in preajma lui,
O urma de tristete si multa iubire
As da orice sa se intoarca acum.
Poezii de ANUTZA ZUZY
112.
*
PLOAIA DE STELE
O ploaie marunta de stele
Trimite gandurile mele
Sa te vegheze-n noapte,
Sa-ti lumineze chipul.
Luna e ochiul ce-mi da puterea,
Soarele-i dorul ce-aprinde focul<
Tu esti lumina ce ma strabate
Si inima ce-n piept imi bate.
Ceru-i iubirea ce ne-nconjoara
Si fericirea ce,,ne omoara”
E totul sau nu e nimic,
E dragostea ce ne-a unit!
| |
