| |
Poezii de Casa parinteasca
13.
*
Ascultati-ma, surori, pe mine,
Si voi, fratii mei, ce va sfaditi:
E pacat, nu-i drept si nu e bine
Sa vinzi casa care te-a-ncalzit.
Bani ne-ar trebui la fiecare,
Toti avem copii si vremea-i grea.
Insa cum sa vinzi fereastra oare,
Cea la care maica te-astepta?!
Casa parinteasca nu se vinde,
Nu se vinde tot ce este sfant.
Din atatea lucruri dragi si sfinte
Ochii mamei inca ne privesc.
O vom da si vor schimba lacata
Si vor pune si ferestre noi.
Si trecand pe langa ea vreodata,
Va privi ca la straini la noi.
Casa parinteasca nu se vinde,
Nu se vinde tot ce este sfant.
Din atatea lucruri dragi si sfinte
Ochii mamei inca ne privesc.
Vom pleca si noi canva din viata
Si parintii sus ne-or intreba
Ce mai face casa lor cea draga,
Cine are grija azi de ea.
Poezii de Tata
14.
*
Tata, eu nu stiu de ce
Nu te-au pus in cantece
Ca pe maiculita mea
Care viata datu-mi-a.
Tu ca dansa ne iubesti
Si ca ea imbatranesti,
Tata.
Rele-n viata sunt de-ajuns,
Daca plangi, tu plangi pe-ascuns.
Mai iei cate-un paharut,
Dar nu uiti sa ne saruti,
Tata.
La necaz si bucurii
Tu ai, tata, multi copii,
Ca si mama-i pruncul tau,
O feresti de tot ce-i rau.
Asta-i bogatia ta
Si nu-ti trebuie alta,
Tata.
Nu ne spui vorbe de dor,
Dar ades in locul lor
Mana tu pe cap ne-o pui
Si mai draga vorba nu-i.
Mai mult taci decat vorbesti,
Dar noi stim ca ne iubesti,
Tata.
Poezii de Templul
15.
*
Pretuiesc deopotriva pe sfantul
Cu mana dusa spre inima,
La fel si pe sfantul sprijinit
In sabie.
Doamne, poate ca
N-am fost nici sfant, nici ostean.
Pur si simplu, ziditu-m-am de viu
In templul Limbii Romane.
Iar in biserica
N-ai cum sa fii curajos.
In biserica sa fii
Drept si cinstit.
Poezii de Intre Orfeu si Hristos
16.
*
Pentru ca a vazut, ochiul meu a murit.
Lacrima: piatra funerara
Pe mormantul ochiului meu.
Va veni alt cer.
In alta lume se va deschide
Ochiul meu, dand piatra la o parte.
Poezii de Crucea
17.
*
Stiam ca tot
Ce in mare se varsa
Cale intoarsa nu are.
Apropiatu-m-am de cantec,
Fiind Tara departe si alt
Sprijin, alt reazam
Neavand.
Toate in jur
Se intindeau straine,
Iar singurul loc
De-ntalnire cu el
Era cel de pe cruce.
Da, numai crucea
Ne apartinea.
Cu mare dispret
Impinsu-ne-au cu piciorul
Chiar de pe ea.
Si-atunci n-am mai putut
Indura umilinta,
Am luat sabia-n mana,
Si, cum am stiut,
Cum am putut
Crucea ne-am aparat.
Poezii de Ce Vina
18.
*
Ce vina secera are?!
Tin minte cum, dedemult,
Mama, ca pe-un copil,
In bucati vechi de panza
Cu dragoste o invelea.
Nu dansii, nu ei noi
Cu ea spre tarani
Ne plecam!
Ce vina are ciocanul?!
Tin minte cum, dedemult,
Tata, ca unui caine batran,
O casuta de lemn i-a facut.
Nu dansii, nu ei noi
Fierul cu el am batut!
Ce vina au stelele
Deasupra noastra arzand,
Stelele care
In ochii indragostitilor
Se oglindesc?!
Nu dansii, nu ei Domnul
Le-a semanat pe cer!
Ce vina au hainele noastre
Incarcate de malul fantanii
Pe care afara il aruncam?!
| |
