| |
Poezii de Oglinda clipelor
7.
*
Ne uitam ca doi copii
In oglinda stelei vii.
Unde-i oare clipa cea
De-o sorbeam si ne sorbea?!
Ne uitam nebuni si goi
In oglinda stelei noi.
Unde-i oare clipa cea
De-o sorbeam si ne sorbea?!
Ne uitam ca doi batrani
In oglinda unei paini.
Unde-i clipa de candva
De-o sorbeam si ne sorbea?!
Poezii de Rusinosul proverb
8.
*
Nu!
Nu!
Nu! astfel
Trebuia sa strigam.
Dar nu am strigat.
Nu marea
se zbuciuma,
Trebuia sa strigam,
Ci noianul de fluvii
Se razvrateste!
Inghitite
de ea,
de lacomia ei.
Ne-am inecat
Intr-un simplu proverb:
„Apele mari
inghit pe cele mici“.
Suntem un proverb
atat.
De ce ne-am
mai plange,
De ce-am mai spera la izbanda,
Motaind filozofic
in rusinosul proverb:
„Capul plecat
sabia nu-l taie“.
Uite ca l-au taiat.
Poezii de De Unde
9.
*
De unde stii, mama,
Cum aratai tanara,
Cand nu ti-ai intiparit
Pe nici o poza chipul;
Cand nu te-ai uitat
In oglinda nicicand;
Cand apa
Peste care te aplecai
Era plina mereu de camasi;
Cand a zilei oglinda
Zacea bucati la pamant
Sub furtuna de foc
A razboiului;
Cand pe ochii copiilor tai
Scrumul secetei se asternuse,
Umbrele foamei;
Cand geamul
La care-asteptai
Era, mama, cernit
De jalea ochilor tai,
De singuratate.
Poezii de Tamaie si licheni
10.
*
A murit tamaia,
Duhoarea sta sa creasca.
Ne-a umplut ca raia
„Limba moldov’neasca“.
Mi-a pierit si somnul,
Pacea crestineasca.
Maraie spre Domnul
Limba moldov’neasca.
O biata batrana
N-are nici de pasca.
Sta cu halca-n mana
Limba moldov’neasca.
Isi creste frumosul
Limba romaneasca.
Ii arata dosul
Limba moldov’neasca.
Gangava, tot linge
Cizma muscaleasca.
Spre Evropi se-mpinge
Limba moldov’neasca.
Palida mi-e fata
Sub un cer ce casca.
Imi mananca viata
Limba moldov’neasca.
Voi muri, se pare,
Pentru-a mea lumina…
„Ma va plange oare
Limba cea romana?!“
Poezii de Detzu
11.
*
Nu stiu de ce te iubeam,
Nu esti ce mai frumoasa fata pe care am vazuto,
Nici cea mai urata, dar nu stiu ce am,
Eu tot pe tine te iubeam,
Mai mult ca pe mine insumi!
Poezii de De ce-ai dat, Doamne?!
12.
*
Copiii lesina, nu-i bine,
Si moarte picura din nori.
Si chiar izvorului ii vine
Un fel de greata uneori.
Atatea vorbe si minciuni,
Atatea seci promisiuni!
De ce-ai dat, Doamne, grai la om,
Iar nu la floare si la pom?!
A prins a inalbi,
Precum ninsorile,
Si tineretea mea!
Mai bine ar vorbi
In lume florile,
Iar omul ar tacea!
E falsa mila ori e muta,
Iar crucea de la piept e joc.
In moarte tot mai multi se muta,
Vazand ca-n viata nu au loc.
Atatea vorbe si minciuni,
Atatea seci promisiuni!
De ce-ai dat, Doamne, grai la om,
Iar nu la floare si la pom?!
A prins a inalbi,
Precum ninsorile,
Si tineretea mea!
Mai bine ar vorbi
In lume florile,
Iar omul ar tacea!
| |
