| |
Poezii de IAHIM
11.
*
Pentru iertare...
Crezind ca scapa,
De flacara a tot ce a creat
Se-ascunde las,
Intrun capat rosu de chibrit
Uscat...
Si va arde aprins de a sa mana
Cu ascunzisul lui cu tot,
In fuga...
De propria-i impotenta
De a spune „nu mai pot”
Ea ramane,
Vorbind fara cuvinte
„Da... promit”,
Atat ii spune.
Fara sa stie ce incuvinteaza
Arunca la gunoi o lume
Patata de placere atunci,
Care acum mimeaza,
Involburata si cu spuma
A ambilor ambitie
Stinsa
Si postuma...
Si-n tot ce-i bun
El va gasi pieirea
Cu gandul la un rau trecut,
A sufletului sau
Golit...
Macar ca a putut sa-i spuna
C-o vrea de tot,
Acum ...cand a murit
Pasiunea spusa-n fapta
Ucisa,
De mintea lui debila
Si necoapta.
Iar ea va sta,
Cu palma propta la barbie
Privind in gol,
Rugandu-se sa nu apara
Din nou
Sa-i spuna verzi...uscate
Si sa doara,
Orice minut
Si-apoi sa strice,
A ei viata buna...
Luna dupa luna
Doar ca el sa se convinga
Ca-ntotdeauna ingerii ii canta
Numai lui...
In struna...
Iarta-l de vei putea,
Si crede ca n-a fost
Nimic din ce-ti imaginai,
Pacat,
Iubiri, dorinte fara rost.
A fost un pai...
In ochiul tau,
Si-o barna intr-al lui
Iar daca vei dori vreodata
Cinstit te rog ca sa ii spui:
Ca e scalamb la minte
Smintit...
Nebun…
Pentru ca renunta
Cu imbecila usurinta,
La tot ce-i fu odata dat
Un trup de vis... un suflet cald...
Si intreaga ta
Fiinta.
Poezii de Micaella
12.
*
O viata .... doar iluzii...
ÃŽmi este dor de tine, mi-e dor de ochii tai,
Aș vrea sa-ți mai pot spune: iubite, mai ramai !
Atâtea zile negre, cu atâtea amintiri
Vreau să-mi oferi o șansă de- a retrăi iubiri.
Să ne-amintim deodată, ce a fost frumos,
Să ne uităm in urma ce multe am parcurs
Să putem înțelege a te certa-i firesc,
Dar unul fără altul, nu avem nici un rost.
Iar daca te gândești, ca o sa stau deoparte,
Când vad ca viata mea o ia in alta parte.
Înseamnă că acei ani, acele decenii,
Au fost în zadar și mi-am făcut iluzii;
Ca omul pentru care, in foc as fi sărit,
Ma părăsește, doar pentru un zâmbet ticluit.
Ca șansa de a vedea bătrânețea in doi,
Cu multi nepoți in jur, fără alte nevoi,
E doar un vis sperat, de mintea mea mereu,
Iar tu, alegi un drum, mai greu de străbătut.
Daca-i așa, si asta vrei, aceasta cale alegi!
Îți spun sincer ca m-ai distrus, si poate înțelegi !
Nu pot să-ți spun tot ce gândesc cu inima rănita,
Dar te blestem la nesfârșit, sa fii nefericit !
După 20 de ani de căsnicie! :(
Poezii de andreea
13.
*
IN ADIEREA VANTULUI SIMNT MANGAIEREA TA
IN MANGAIEREA RAZELOR BLANDE ALE SOARELUI E MANA TA
EU: IN CALDURA AMIEZI E SUFLETUL TAU
IN APUSUL SOARELUI E RAMASUL BUN AL TAU.
DE ACASA CAND AM PLECAT
RAMAS BUN EU NU MI-A FOST
EA: SA AJUNG ACASA MOARTA.
NICI EU N-AS FI VRUT SA MOR
SA VA LAS JALE SI DOR
PLANGETI PE AL MEU MORMANT
CACI AM FOST SI NU MAI SUNT.
ACOLO UNDE TU TE-AI DUS
E LINISTE,RACOARE ......
IN GROAPA-N CARE TE ODIHNESTI
EU: NIMIC NU TE MAI DOARE.
TU N-AI CREZUT CA MOARTEA REA
TE VA RAPI CU ADEVARAT
AI ZIS TU TOT ASA
DAR MOARTEA NU TE-A MAI LASAT.
ATUNCI CAND VIATA E MAI GREA
EU: SI DORUL TAU NE-A PASA
PLANGEM DIN NOU LA CRUCEA TA
SI TE RUGAM SA VII ACASA.
ATATA TIMP A TRECUT
EU: DE CAND NU NE-AM MAI VAZUT,
DAR ASTA NU VA MAI FII
PE PAMANT CAT VOM TRAI
CI POATE DOAR IN VESNICI.
IN URMA TA TU AI LASAT
SUFLETE GREU DE INPACAT,
EU: CARE TE VOR JELI MEREU
CU LACRIMI NEINCETATE
IN VECI NEMANGAIATE.
MOARTE,MOARTE NEMILOASA
EA: M-AI RAPIT CU NEAGRA-TI COASA
INTR-UN CEAS AL NOPTII
CAND ERAM IN FLOAREA VIETI.
TE-AI STINS LUMINA MEA FRUMOASA
EU: DE-AI STI DUREREA CUM MA APASA
DE COLO SUS DE MA PRIVESTI
SA STI CA-N GANDU MEU TRAIESTI
TU CARE AI FOST SOARELE MEU
TE-NCREDINTEZ LUI DUMNEZEU.
SA INPLINIT UN AN
DE CAND NU MAI EXISTI
EU: DECAT IN POZE,GAND SI UNEORI IN VIS.
CACI MASINA NEMILOASA PE TINE TE-A LOVIT
NE-AI PARASIT PE TOTI
PE CEI CE TE IUBIM.
"PENTRU PRIETENA MEA
DUMNEZEU SA O, ODIHNEASCA"
ANDREEA-IONELA
Poezii de Dyana
14.
*
Cand voi inchide ochii pt totdeauna, tu sa-mi pecetluiesti
buzele cu un sarut pentru a le incalzi,iar picioarele sa mi le
acoperi cu petale albe de trandafiri si in par sa-mi prinzi
trandafirul rosu al iubirii eterne ce va lumina chipul meu
invaluit de tristetea mortii. Iar de vei zari o lacrima ce se
va scurge pe obrazul meu palid sa stii ca e de ramas bun. Si
cand pamantul imi va acoperi trupul care candva tu l-ai atins,
sa-ti amintesti ca te-am iubit dintotdeauna sincer si aceea
iubire nu s-a stins, dar sa nu plangi ca eu voi fi mereu cu
tine, chiar daca numai in vise. Iar pe mormantul meu, din
florile ce mi le-ai adus sa scrii cuvantul \"FERICIRE\" caci
am simtit-o datorita tie si sa nu uiti ca te iubesc chiar daca
nu mai sunt...
Poezii de Alexandru Munteanu
15.
*
Fiorii mă cuprind
Sub pleoapele crăpate
Când orologiul sună
e-un ceas şi jumătate
Şi firul vieţii mele
Atârnă spre pământ,
în stânga şi în dreapta
Este trântit de vânt.
Draga mea Ileana,
Totul e război,
Iar pământul este
acoperit de ploi
Åži din codru-apare
Câte-un puternic vânt
Ce poate să scoată
Şi pietre din mormânt;
Timpu-i un blestem
Sau poate, o vrajă,
Răni sadice şi grele
încep a face coajă;
Zgomote de puşcă,
Gloanţe din pistol,
Aere de tunuri
Risipite-n gol,
Alese din toate,
Alese pentru moarte,
Sufletu' să-şi pună
Lângă mândra lună,
Sufletul cel mare
Lângă bunul soare.
Totul e infern,
Un loc în care sufăr
Ca o mulţime de păduchi
înghesuiţi în cufăr,
Totul este iad,
Un peisaj ce bate
în zone luminate.
Acum stau la căldură
Şi îţi scriu scrisoarea
Căci nu ştiu dacă o să
îmi mai vezi întruchiparea;
Anton a Matildei,
E pe altă lume,
A fost străpuns de moarte.
Nică bun al nostru
De la PetroÅŸani,
Nu ştiu dacă va mai
prinde ÅŸaizeci de ani,
Stă acum săracul
în pat şi-l doare mână,
Iar pieptul roÅŸ ca macul
îi sângerează-ntr-una;
Dar a existat un ÅŸoc
Care ma dărâmat,
Bunul frate-al meu
Zace împuşcat,
N-a murit, trăieşte,
Dar e inconÅŸtient,
Iar moartea, ÅŸi pe el
îl va stinge lent.
Moartea e medicamentul
Ce-i vindecă boala,
dar din mine va stârni
Plânsul şi sudoarea.
| |
