| |
Poezii de Cristina Cucer
125.
*
Cum sa-ti demonstrez???????
I-ti spun ca te iubesc
Dar tu nu ma crezi.
Spune-mi ce sa fac?
Cum sa-ti demonstrez?
Te iubesc insa tu
Spui ca te mint mereu.
Oare nu poti sa intelegi
Ca te port in sufletul meu.
Tu esti mereu in inima la mine.
Iar tie nici nu-ti pasa.
Te sun, vin la tine,
Dar nu te gasesc acasa.
Asa singurica
Permanent ma gindesc.
Cum sa-ti demonstrez....
Cit de mult eu te iubesc........?
Poezii de circu iulia
126.
*
Fara Iubire
Din templul sacru al dreptatii
S-a-nfaptuit iubirea mea
Si-am presarat in toiul noptii
Minuni ceresti,in calea ta.
Te-am prefacut tot intr-un om
Dar altul de cel intalnit
Cu trup de miere,inmiresmat...
Erai perfect si inedit.
Fara iubire nu existi,te stingi
Usor cuprins de vise
Si cazi si uiti sa te ridici
Caci toate rezele sunt stinse.
Si mori incetul cu incetul
Si vei uita sa mai traiesti,
Ramai in lume cu regretul
Daca-n viata nu iubesti.
Poezii de Andreea
127.
*
Dragostea ... :X
Nu am simtit niciodata asa ceva ...
Acum o simt pe pielea mea ...
Credeam ca dragostea este o simpla intamplare ...
Luata aleatoare ... :)
Insa acum am descoperit ...
Ca nu mai am un suflet de copil ...
Incep sa iubesc si sa fiu iubita ...
Incep sa simt si sa fiu simtita ... :D
O persoana mi-a aratat ...
Ce inseamna dragostea cu adevarat ...
Un sentiment de dragoste am simtit ...
Cand un prieten am intalnit ... >:D<
Adorm si ma trezesc cu el in gand ...
Stau incet dupa el suspinand ...
Mintea nu imi sta la altceva ...
Decat la alegerea facuta de inima mea ... ;)
Distractii impreuna am trait ...
Insa numai acum ne-am iubit ...
Eu l-am indrumat spre dragostea data de o fata ...
Care nu trebuia sa fie ratata ... :*
Prietenii au observat ...
Ceea ce noi am aflat ...
Dragostea adevarata ...
Intre un baiat si o fata ... :X
Poezii de Mamica
128.
*
Versuri de toamnǎ
Bǎtrânul teasc topind arama
Într-un izvor de tǎmâioasǎ,
De bucurie, cu pastrama,
I-a invitat pe toţi la masǎ :
Ca şi un fur, printre muşcate
Vǎrsându-şi auru-n odaie,
Soarele-n cer, peste bucate
Se-alintǎ blând cu-a lui vǎpaie ;
Pe searǎ, stelele-ntr-un car
Toate coboarǎ-ncetişor,
Iar cǎlǎuzǎ le e doar
Mireasma pâinii din cuptor ;
Mai nemilos teascul apasǎ
Pe bobul ruginiu ce-şi crapǎ
Arome în buchet de-i lasǎ
Chiar şi fântânii gura apǎ
Dar la ospǎţ cine lipseşte ?!
E Luna, prin livezi şi vii,
Flǎcǎi şi mândre-ademeneşte
E pusǎ iar pe nebunii (!)
Frumoasa Venus, dimineaţǎ,
Curtatǎ de aştrii cereşti,
Pe stropi de rouǎ se rǎsfaţǎ
În raiul toamnei româneşti
Doar praful uliţei ignorǎ
O melodie ce-i gǎtitǎ
Cu flori de ii cusute-n horǎ
De o lǎutǎ îndrǎcitǎ.
Valeriu Cercel
| |
